Aşa cum Universitatea nu are un golgheter la finalul anului, nu poate fi desemnat niciun aşa-zis MVP, adică jucătorul cel mai bun al sezonului. Niciun alb-albastru nu s-a desprins de ceilalţi prin evoluţii, declaraţii sau carismă şi nici nu prea avea cum. O echipă de copii talentaţi, muncitori şi bine educaţi, fără excepţie, nu a scos încă o vedetă de calibru. Poate ar fi fost şi nedrept faţă de restul coechipierilor. Caracteristica acestei formaţii tinere este forţa grupului, nu s-au distins încă individualităţi. Sigur, fiecare suporter are preferatul său. La inimă îi avem pe toţi. Nici nu s-ar putea altfel, sunt “imaculaţi” şi sunt cu adevărat ai noştri. Bornescu a fost votat cu consecvenţă “omul meciului”, în cel puţin jumătate din partidele de până acum, iar Fane Stoica l-a văzut, cu o subiectivitate evidentă, drept jucătorul român al anului. Dănănae şi-a păstrat ritmul ascendent al evoluţiilor, chiar dacă a fost folosit şi stoper. Mitchell a fost, poate, cel mai constant jucător. Stoica a fost căpitanul, în lipsa lui Ciucă. Rose este furnica folosită pe toate posturile. Săceanu - acelaşi metronom de la mijloc, de care puţini au trecut, dar care a şi marcat de trei ori. Velcovici şi Andrei Ionescu sunt specialiştii în fineţuri, mângâie mingea. Costea a erupt, dar accidentarea l-a stins repede. Dina a fost folosit mereu şi a alternat execuţiile sclipitoare cu jocul “de-a v-aţi ascunselea”. Criticat deseori, Pârvu a alergat enorm şi are totuşi patru goluri marcate. Fără a-i nedreptăţi, toţi ceilalţi merită o vorbă bună după primele lor 19 etape în prima ligă. Şi, în momentele debusolante, în care ne-au dezamăgit, au făcut-o tot în echipă. Dacă există disponibilizaţi, cel care poate trece pe cineva sub linie este Fane Stoica. Poate, tot cu blândeţe, dar hotărât, aşa cum abordează pregătirea. Locul 11 nu este un motiv de laudă, este, pur şi simplu, următorul pas mare al acestor copii care, acum un an şi jumătate, porneau la drum de la -2 în Divizia B. S-au lovit de arbitraje criminale, meciuri cu porţile închise sau au jucat “acasă” pe terenuri străine, au fost desfiinţaţi înainte de a apuca să arate ceva, iar infirmeria a fost uneori arhiplină. Practic, la nişte echipe obscure, unii fotbalişti nu trec într-o întreagă carieră prin aşa ceva. De aceea, la ora bilanţurilor, toţi alb-albaştrii sunt MVP-uri pentru noi.