Cine pronunţă astăzi în România cuvântul “dreptate” riscă să fie arestat sau, în cel mai bun caz, internat la “veseli”. Cine ar fi crezut că după împuşcarea lui Ceauşescu (spun aşa pentru că nu mai ştiu dacă în 1989 a fost revoluţie sau altceva) lucrurile se vor agrava, iar românii vor ajunge să plângă după vremuri anacronice? Păi, cum să nu se întâmple asta, din moment ce hoţia este aplaudată, permisă ori chiar adulată? Şmecheraşii de doi bani, ajunşi peste noapte multimiliardari, sunt veneraţi, şi asta nu din vina tinerei generaţii, considerată de mulţi naivă, ci din cauză că, în loc să fie în puşcărie, hoţii ăştia, trădători care au devalizat bănci şi au jefuit o ţară, au fost absolviţi de orice vină. Nu de noi, cei de rând, care îi avem în vizor, ci de instanţele care trebuiau să-i pună cu botul pe labe. Probabil că vă plictisesc scriind aceste rânduri în ţara resemnaţilor, care de sute de ani îşi acceptă soarta fără să crâcnească, fără ripostă, ca pe o comandă venită de sus. Toţi ştim că se fură la greu, că dacă un amărât fură o pâine riscă să stea toată viaţa la pârnaie, iar ceilalţi, marii infractori, în complicitate cu unele curve care peste noapte au fost puse să judece, scapă mereu basma curată. Nu că au creier, valoare, nu că au inventat cercul sau fisiunea nucleară. Nu! Doar pentru că dau şpagă din greu cui şi cât trebuie. Starea aceasta nu mai poate continua. Am crezut că aceia care s-au străduit ani de-a rândul să distrugă Universitatea (şi credeau că asta s-a întâmplat în vara anului trecut) se vor potoli, dar nici pomeneală de aşa ceva. De când încearcă Adrian Mititelu să refacă gruparea-fanion a Olteniei, nu ştiu cum naibii se face că apar din pământ, din iarbă verde, numai nereguli la club. Omul lucrează la vedere, îşi achită toate datoriile, nu încearcă să fraierească pe nimeni şi, pentru fapta aceasta “gravă”, a intrat cu echipă cu tot în vizorul justiţiei româneşti. Nu ştiu ce chirie trebuie să plătească pentru sediul clubului, ce bani trebuie să dea pe Chivu sau alţi jucători bişniţăriţi de alte persoane, ca într-o poveste urâtă de genul “copiii să plătească greşelile stră-stră-bunicilor”. Sau mai rău, fraudele unora cărora doar le-a strâns mâna. Nu sunt un expert în Drept, dar, judecând cu bun-simţ, nu înţeleg de ce trebuie să plătească actuala Universitatea datorii făcute de alţii cu ani în urmă. Ştiu, s-au învârtit societăţi de la unii la alţii, dar, dacă actele erau în neregulă, cum s-a permis vânzarea acestora? Păi, pot eu să-mi vând casa dacă nu am plătit telefonul, întreţinerea sau am ipotecat imobilul? Nici pomeneală! Mâine-poimâine poate plăteşte clubul flota aeriană a lui G. C. Păunescu, chiloţii lui Neţoiu, busturile lui Staicu sau cărţile de joc ale lui Ilinca. Or fi şi astea trecute în contul mitului sfânt al Olteniei, Universitatea. Nu am ajuns bine pe primul loc în Divizia B, că suntem atacaţi din toate părţile. Păi, să ştie cei obişnuiţi să judece strâmb că Universitatea nu este un tun de sute de milioane de euro, cum cred ei, şi nici nu mai e, săraca, o vacă de muls de pe urma căreia să te alegi cu bani. Ea este echipa celor mulţi, a oamenilor cu suflet, şi să-i ferească Cel de Sus pe ăştia care au ajuns, datorită unor pile, să dea verdicte cu un ciocănel în mână şi o robă pe cap, de judecata noastră, care este mai dreaptă ca a lor. Poate Dumnezeu a vrut să ne ajute cu gripa aviară. Să-i scape pe judecători de chinul de a mai condamna la sânge găinarii. Ocupaţi-vă, tată, de marea corupţie şi lăsaţi tricourile Universităţii aşa cum sunt! Nici un verdict din lume nu o să le schimbe.