O trăsătură specifică oltenilor este nerăbdarea, ei uitând că, în cele mai multe dintre cazuri, graba strică treaba. La acest capitol parcă maturizarea nu îşi spune cuvântul şi rămânem tot nişte copii care vor cu disperare ca, o dată ce pun capul pe pernă, să se trezească a doua zi oameni mari. S-a tot vorbit, în aceste zile, despre o eventuală plecare a lui Andrei Ionescu la PSV Eindhoven. Sigur, nimeni nu este împotrivă ca un tânăr de valoare să se realizeze şi să îmbrace tricoul uneia dintre cele mai mari echipe ale lumii şi nici trei sau patru milioane de euro nu sunt de lepădat. Ba, aş spune că astfel ar fi asigurat bugetul Universităţii, atât pentru promovare, cât şi în primul an de Divizia A. Totuşi, nu de bani are nevoie acum gruparea-fanion a Olteniei, ci de jucători care să ardă pentru culorile alb-albastre, care să crească o dată cu echipa. Şi Andrei Ionescu a dovedit din plin, în acest tur de campionat, că este un astfel de fotbalist. Dacă este de înţeles ardoarea cu care olandezii vor înapoi un jucător la a cărui creştere au contribuit, este de neînţeles graba cu care părinţii lui vor să-l vadă în “Ţara lalelelor”. Asta în condiţiile în care ei cunosc bine faptul că performanţa nu se face peste noapte, că este nevoie de timp şi seriozitate pentru a ajunge în vârful piramidei. Pentru realizarea acestor obiective episodul “Craiova” este unul esenţial, peste care nu se poate trece. Aici Ionescu se va căli pentru fotbalul mare, va învăţa să facă pasul de la juniori către seniori şi de la Divizia B către primul eşalon. Altfel, puştiul teribil al “Ştiinţei” va fi forţat şi obligat să poarte pe umeri o povară artificială, care îi poate afecta cariera. Este ca şi cum un elev genial de clasa a XII-a ar fi pus peste noapte să predea, la catedră. În acest caz, ca şi în multe altele, nerăbdarea poate avea efecte negative nebănuite. Este o chestiune de timp până când “Micul Balaci” va ajunge să încânte stadioanele Europei. Pentru el, pentru Universitatea şi pentru toată lumea este esenţial ca pasul acesta important să fie făcut la momentul oportun. Riscăm altfel să rămânem cu amintirea unui mare talent care se risipeşte pe la echipa secundă a nu ştiu cărui club de renume mondial.