“Vreau sa cāstig campionatul cu Universitatea Craiova”. Pāna acum trei ani, o astfel de declaratie avea efect de tsunami. Oltenii se īnfierbānta repede, pulsul bate īn ritm de hora, perspectivele se divid īn miliarde de vise frumoase. E ca un virus creat īn eprubeta anului 1974 si dezvoltat īn epidemia “Maxima” īn urmatorul deceniu. Chiar si atunci cānd echipa injecta doze anuale de agonie, pe finalul anilor ‘90, pe “Ion Oblemenco” se vorbea despre Cupa si campionat. Retrogradarea din 2005, consecinta fireasca, de altfel, a erodarii si a golirii de continut, a venit ca o tentativa de antidot la speranta.
Suntem īntr-un iulie canicular, care vuieste de Steaua, Dinamo si Rapid. Se aude cāte o soapta si despre CFR Cluj si Poli Timisoara. Stiinta e trecuta la “si altii”. “Mai bine asa”, īsi spun suporterii. “Ne-am saturat de scandaluri, de ironii, de vorbe goale”.
Deodata, fraza se aude din nou: “Vreau sa cāstig campionatul cu Universitatea Craiova”. E rostita fara ezitare, de catre Dorel Stoica si virusul reapare, īnviorat si de un 4-0 entuziasmant īn prima etapa. “E ori nebun, ori vorbeste gura fara el”, este reactia celor care nu-i cunosc povestea. Dorel si-a julit genunchii pe terenurile Diviziei C, unde amagirile unei cariere de succes l-au driblat pāna la 26 de ani. Dar visul s-a īmplinit. Ajuns īn Banie, a rostit din nou o fraza grea: “Voi juca la echipa nationala”. Si visul s-a īmplinit, din nou, insuflāndu-i curajul sa-si doreasca mai mult.
Dupa victoria cu Farul, Craiova exulta din nou. E momentul ei. Timpul a īntepenit īntre sāmbata si duminica, la cāteva minute dupa miezul noptii, īntr-un timp prezent dilatat pāna la urmatoarea etapa, pe al carui fundal sonor se repeta obsesiv declaratia lui Dorel Stoica: “Vreau sa cāstig campionatul cu Universitatea Craiova”.
|